Chista è a cuntinuazioni ru u poema ri Giuvanni Meli.
(…)
Lu zitu era lu celebri ziu Roccu,
Ch’era divotu assai di lu diu Baccu;
Nudu, mortu di fami, tintu e liccu;
E notti e jornu facia lu sbirlaccu.
Erano chisti a tavula assittati
Cu li so’ amici li cchiù cunfidati.
’Ntra l’autri cunvitati
Cc’era assittata a punta di buffetta
Catarina la niura,
Narda caccia-diavuli,
Bittazza la linguta,
Ancila attizza-liti,
E Rosa Sfincia ’ntòssica mariti.
Eranu junti a la secunna posa,
Cioè si stava allura stimpagnannu
Lu secunnu varrili,
Ch’era chiddu di dudici ’ncannila,
Ben sirratu,
’Nvicchiatu,
Accutturatu,
E pri dittu di chiddi chi ànnu pratica,
Era appuntu secunnu la prammatica.
Sturando tal brigata ebra-festante
Quann’eccu a l’impruvisu chi ci scòppanu,
E comu corda fràdicia si jèttanu
Sti capi vivituri, li cchiù ’nfanfari,
Chisti sei laparderi appizzaferri,
Chi sgherri sgherri dintra si cci ’nfilanu.
Vennu ad ura ed appuntu, anzi l’incàppanu
Cu lu varrili apertu, e si cci allàppanu.
Primu di tutti Sarudda attrivitu
Stenni la manu supra lu timpagnu,
E c’un imperiu d’Alessandru Magnu,
A lu so stili, senza ciu nè bau,
A la spinoccia allura s’appizzau.
Poi vidennu ddà ’ncostu una cannata,
Di vinu ’mpapanata,
C’un ciàru chi pareva ’na musìa,
La scuma chi vugghièva e rivugghía,
L’agguanta, e mentri l’àvi ’ntra li pugna,
Grida: curnuti, tintu cu c’incugna!
(continua)
…come si può notare il tentativo di divulgazione della poesia siciliana sta miseramente fallendo…perle ai porci… 🙂