“ Muriu Titina, a Tanuzzu l’arristaru e a Maria a ‘nchiuero!”.
“ Ma iu mi ricordo ri idde ri quann’era nica: eranu genti bona, pulite; Titina façia a sarta, stu frate era monacu, n’avutro, ca vinne quannu ci fu ‘ddu casino, ene monacu sturiato. Maria era fodde. Poe, siccome idda ‘nsurtava a tutte chidde ca passavanu ri ‘nna so strata, i so frate si misiru a sciarriare puru chi i genti. Mi ricurdo ca ‘na vota passave ravanze a porta ri idde e avia mise un paru ri scarpe ri camoscio; Maria comu mi vitte mi mise a dire :- Haiu li scarpi ri camoscio, haiu li scarpe ri camoscio, e como camino moscio e como camino moscio!-. Idde virennu ca sta soro era malata, neca a curavano! Tannnu aviri parente malete ri nerbe era vriogna e allura si l’ammucciavanu rintra. Idde virennu ca nun era cosa, pigghiaro e s’accattaru sti tri posti ri casa ca c’hannu ‘ddocu, e ‘nta uno ci fiçiru sta casa. Una jurnata unu ru quarteri i misi a ‘nquitare, ma no un gghiorno! Si ci mittia pi passa tempu, com’è ca ‘nquietano a chiddu ru sule?. A gente virennu ca chistu i ‘nquitava neca ci riçia nenti! Chistu so frate un bedduu jornu s’incazzau bono bono e pensa ca u minacciao ca scupetta. Chiddu pigghiao e chiamao i sbirre. I sbirre ci vulianu trasiri rintra, e chiddi chiuero tutta a saracinesca e c’attaccaro a corrente elettrica. Tannu successe u viva maria, curreru quarche trenta carabbinera e quarcunu scippao puru quarche corpo ri ‘ccetta. L’arristaru a Tanu, e pensica puru a l’avutro; ma chiddu poe si ‘nnio e ‘un vinni cchiu. Poe Tanu niscio e fiçiru trentanne ri fare i morte. ‘Un parravanu cu nuddu. Iano a rubbare zorbe, pruna, aliva e si vinniano. Mancu pinsione aviano”. Ora riçe ca muriu Titina e so frate l’avia chiusa ‘nto ‘nsacco ca sa vulia vruricare ‘nto tirrenu o lato. Ora riçe ca so frate ‘un la vulia scippata e minacciao i carabbinere ca scupetta, o ca pistola. Ora riçe ca fìrio a tri carabbinera. Ora riçe ca ci tagghiaro a saracinesca, ca ‘dda rintra, dda casa, era china china ri ferru vecchio, china can un c’era runni putire caminare, sulu ‘nta stanza ra finestra c’era ‘na ‘nticchia ri corridoio e di lato e lato ferru vecchio ammassatu fino a quarche metru. Tutta o scuro!Ma comu ci stavanu? Ma chi patianu? Comu s’aviano a sentire? Ma comu è ca si c’arridduçe r’accussi? Picchi ‘na famigghia va finisce r’accussi?”
Ora risce ca a gente r’arricampava chi lambrette a futtire cose, ca a avutra genti arriria e ca avutra genti ancora era suddisfatta:- ca chisti ‘un eranu cosa ri stare ‘nmenzu i chistiane!-.
I cristiani!
Proprio tu ancilino questo articolo non potevi scriverlo. C’è un conflitto di interessi
Mi rissiro ca quanno i carabbbineri niscero e “morte” vive s’abbrazzaro! Ma chi pigghiaro i boss?
Probabilmente avranno avuto paura.
Però ancilino che pena che fanno!
Certo fanno pena ma non si poteva stare con questa grascia!O col morto sotto casa!
E quanti sono rimasti li a ridere!
Ma è vero che la gente del posto è entrata e ha svaligiato la loro casa?
Dice di si!
è il più bel necrologio che abbia mai letto…..